Semnificația colindelor din Ajunul Crăciunului

0

În plin sezon al sărbătorilor de iarnă, colindele sunt cântecele festive specifice ajunului Crăciunului. Primele imnuri dedicate Crăciunului au aparut în secolul al IV-lea în Roma. În perioada medievală colindele erau cunoscute ca melodii dansabile, cântate în timpul festivalelor, în timp ce anumite colinde erau compuse pentru a acompania procesiuni religioase. Acestea au renăscut în timpul secolului al XIX-lea, pentru ca în perioada contemporană saă fie percepute drept cântece specifice Crăciunului sau Paștelui.

În vastul repertoriu de colinde creştine, ne sunt înfăţişate atât evenimente referitoare la naşterea şi viaţa Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ, cât şi prorocii referitoare la Acesta.

Există colinde care zugrăvesc atât aspectele îmbucurătoare ale naşterii Domnului: închinarea păstorilor şi a magilor, corul îngerilor şi steaua vestitoare, cât şi aspecte tragice precum: ura lui Irod, uciderea pruncilor şi izgonirea în Egipt.

Sunt colinde care trec de la evenimentele legate de naşterea lui Hristos la alte evenimente precum botezul Domnului, nunta din Cana Galileii, intrarea în Ierusalim, Patimile şi, chiar, Învierea. Nu în ultimul rând, trebuie să menţionăm şi acele colinde care fac referire la prorocii precum prorocia dată la izgonirea din Rai referitoare la duşmănia dintre seminţia şarpelui şi cea a femeii. (Facerea, Capitolul 3, versetul 15)

Din aceste idei menţionate anterior, observăm caracterul apostolic şi de propovăduire al colindelor. Colindătorii devin, astfel, mărturisitori şi propovăduitori ai Sfintelor Scripturi, vestind din casă în casă cele despre naşterea, viaţa, activitatea mesianică şi chiar moartea şi învierea lui Hristos. Lerui Ler este un refren pe cât de des întâlnit în frumoasele noastre colinde, pe atât de misterios în ceea ce priveşte originea lui istorică. Unii lingvişti, istorici, folclorişti, încercând să dezlege misterul acestui refren, au ajuns la rezultatul că el derivă fie de la nume de împaraţi romani precum Aurelian, Valerius, Galerius, fie de la refrenul evreiesc aliluia.

La origini, colindele erau cântate în grupuri foarte mari, de 30 până la 40 de colindători. De-a lungul timpului, colindele au fost preluate şi transpuse în diverse forme de interpretare: vocale şi instrumentale, în grupuri mari, în grupuri mici, în cvartete, duete sau chiar solo, însoţite sau acompaniate de un cor.

Să anunţăm şi noi vestea naşterii lui Hristos oamenilor, nu numai prin cuvinte, ci mai ales prin fapte bune. Fie bunătatea şi iubirea de oameni a lui Hristos să fie înaintemergătoare, aşa cum steaua, odinioară, i-a călăuzit pe magi spre Betleem.

Sursa: ZiarPiatraNeamt.RO

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența ta. Sperăm că ești de acord cu asta. Dacă nu, poți refuza. Accept Citește mai mult