Primarul Constantin Mătasă de la Grumăzești, arestat pentru aceleași fapte pe care le fac zeci de alți primari?

Primarul comunei Grumăzești, Constantin Mătasă, a fost trimis în judecată și a ajuns în fața instanței cu propunere de arestare preventivă pentru fapte care, dacă ar fi verificate la sânge în toate primăriile și instituțiile publice din județ, probabil ar umple anchetele penale pe bandă rulantă.

Nu vorbim despre acuzații mărunte în sens juridic. Procurorii spun că primarul ar fi folosit șoferul primăriei în interesul unei firme private pe care ar fi administrat-o în fapt, că ar fi completat în fals zeci de foi de parcurs și că ar fi folosit tichete de combustibil în interes personal. În același dosar apar și acuzații legate de documente oficiale care ar fi atestat în mod nereal prestarea muncii în folosul comunității.

Pe scurt, șoferul primăriei, mașina primăriei, combustibilul primăriei, documentele primăriei și autoritatea funcției publice ar fi fost folosite nu în interesul cetățeanului, ci în interes personal sau de grup.

Dacă faptele se confirmă definitiv în instanță, este grav.

Dar partea care trebuie spusă apăsat este alta: Grumăzeștiul nu este o excepție exotică într-un județ plin de administrații-model. Grumăzeștiul pare mai degrabă locul unde, de data aceasta, cineva chiar a ridicat capacul de pe o oală care fierbe de ani de zile în foarte multe primării.

Pentru că, dacă mâine cineva s-ar apuca să ridice imaginile de pe camerele video de la stațiile de carburant din județ și să verifice cine alimentează cu bonuri, carduri sau tichete de combustibil plătite din bani publici, probabil că Poliția ar trebui să achiziționeze autocare ca să care suspecții.

Și nu vorbim doar despre primari. Vorbim despre directori, șefi, oameni puși politic prin instituții, consilieri personali, șoferi, apropiați și tot felul de personaje care au ajuns să creadă că banul public este un fel de portofel de rezervă.

La fel este și cu șoferul instituției. În multe locuri, șoferul nu mai este șoferul instituției, ci șoferul personal al șefului. Îl duce unde are treabă, unde are interes, unde are familie, unde are firmă, unde are combinații. Uneori cu tot cu mașina instituției, cu tot cu combustibilul instituției și cu tot cu timpul plătit de contribuabili.

La Grumăzești, procurorii vorbesc despre șofer folosit în interesul unei firme private. În alte locuri, dacă s-ar verifica serios, probabil s-ar descoperi șoferi folosiți pentru cumpărături, drumuri personale, dus rude, rezolvat probleme private, transportat materiale, plimbat șefi și acoperit totul cu foi de parcurs scrise frumos, la birou, după ce s-a întâmplat fapta.

Aceeași poveste este și cu foile de parcurs. Pe hârtie, mașina merge în interesul instituției. În realitate, uneori merge în interesul omului care conduce instituția. Pe hârtie, combustibilul se consumă pentru treburile primăriei. În realitate, uneori se evaporă prin drumuri personale, prin alimentări greu de justificat și prin trasee care există doar în pixul celui care completează documentele.

Iar adeverințele date „pe ochi frumoși” sunt deja sport administrativ în multe locuri. Hârtii care confirmă lucruri discutabile. Documente făcute ca să dea bine. Pontaje aranjate. Situații acoperite. Semnături puse ca să fie. Ștampile folosite ca să rezolve o problemă, nu ca să reflecte adevărul.

Problema mare este că acest tip de comportament nici măcar nu mai este perceput ca ilegal de unii șefi de instituții. A devenit normalitate. A devenit „așa se face”. A devenit stil de lucru.

În foarte multe comunități, primarul nu mai este văzut ca un administrator temporar al banului public, ci ca un stăpân de moșie. Primăria devine curtea lui. Mașina devine mașina lui. Șoferul devine omul lui. Angajații devin oamenii lui. Resursele publice devin resursele lui. Iar cetățeanul, cel care plătește tot, rămâne doar spectator.

Cazul de la Grumăzești ar trebui să fie un semnal pentru tot județul. Nu doar pentru primarii care au emoții, ci și pentru instituțiile care ani de zile au închis ochii la asemenea practici.

Pentru că întrebarea corectă nu este doar ce a făcut Constantin Mătasă la Grumăzești. Întrebarea corectă este câți alții fac același lucru, de ani de zile, fără să îi întrebe nimeni nimic.

Câți folosesc mașina instituției ca pe mașina personală?

Câți folosesc combustibilul plătit din bani publici pentru drumuri care nu au legătură cu instituția?

Câți folosesc angajații primăriei în interes personal?

Câți semnează hârtii care nu reflectă realitatea?

Câți tratează primăria ca pe propria gospodărie, iar bugetul local ca pe un cont personal cu circuit mai complicat?

Nu luăm apărarea primarului de la Grumăzești. Dacă faptele se confirmă, trebuie să răspundă în fața legii. Ca orice persoană trimisă în judecată, beneficiază însă de prezumția de nevinovăție până la o hotărâre definitivă.

Doar ne mirăm cum, după toate scandalurile și acuzațiile care au circulat de-a lungul timpului în jurul numelui său, Constantin Mătasă a scăpat de dosare mult mai grele cum a fost cel de viol și a ajuns acum să cadă pe niște găinării administrative: șofer, foi de parcurs, combustibil și hârtii făcute după cum cerea interesul. Ciudată este viața asta…

Vezi mai multe știri pe Ziar Piatra-Neamt