Un cercetător român și echipa sa de la Stanford au crescut țesut cerebral uman în creierul unor șoareci
O echipă de cercetători de la Universitatea Stanford, condusă de medicul și cercetătorul român Sergiu P. Pașca, a realizat un experiment care deschide noi posibilități pentru studierea creierului uman și a bolilor sale: transplantarea unor structuri de țesut cortical uman în creierul unor șoareci modificați genetic.
Cercetarea, publicată online în revista Nature la 16 septembrie 2026, a fost prezentată și de Autoritatea Națională pentru Cercetare din România. Rezultatele ar putea ajuta oamenii de știință să observe cum se dezvoltă celulele nervoase umane într-un organism viu și cum sunt afectate de anumite boli.
Pentru experiment, cercetătorii au folosit organoizi corticali umani, structuri tridimensionale obținute din celule stem, care reproduc anumite caracteristici ale țesutului cerebral. Acestea au fost transplantate în șoareci la care dezvoltarea propriului cortex fusese sever redusă prin modificări genetice, lăsând astfel spațiu pentru creșterea țesutului transplantat.
La trei luni după transplant, țesutul derivat din organoizii umani reprezenta 91,9% din volumul cortical combinat măsurat, potrivit studiului. Procentul se referă la țesutul transplantat împreună cu țesutul cortical rămas al gazdei, nu la întregul creier al animalului.
Țesutul uman a format mai multe tipuri de celule caracteristice cortexului și a dezvoltat conexiuni cu sistemul nervos al șoarecelui. Cercetătorii au înregistrat activitate neuronală și au identificat inclusiv celule cu o formă asemănătoare neuronilor von Economo, o categorie rară de neuroni.
De ce contează acest rezultat? Accesul la țesut cerebral uman viu este limitat, ceea ce îngreunează studierea directă a dezvoltării creierului și a mecanismelor bolilor. Un asemenea model experimental oferă posibilitatea de a urmări celule umane în timp, în condițiile unui organism viu.
Organoizii pot fi obținuți din celule provenite de la pacienți și pot păstra particularitățile genetice ale acestora. În perspectivă, cercetătorii ar putea folosi modelul pentru a înțelege cum se maturizează celulele afectate de o boală, cum se modifică legăturile dintre neuroni și cum răspund acestea la substanțe cu potențial terapeutic.
Experimentul nu reprezintă însă un tratament disponibil pacienților. Valoarea sa actuală este aceea de instrument de cercetare. De asemenea, integrarea unor celule umane în sistemul nervos al unui animal nu demonstrează că acesta dobândește gândire sau conștiință umană.
Sergiu P. Pașca s-a format ca medic la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca. Este profesor de psihiatrie și științe comportamentale la Stanford și conduce Stanford Brain Organogenesis Program. Activitatea sa urmărește dezvoltarea unor modele ale țesutului cerebral uman pornind de la celule stem.
Cercetarea ridică și întrebări etice, pe măsură ce țesutul uman devine mai complex și formează conexiuni cu organismul gazdă. Evaluarea atentă a acestor experimente și a bunăstării animalelor rămâne parte a dezvoltării unor astfel de modele.
Sursa informațiilor: Autoritatea Națională pentru Cercetare – România; Kaganovsky, K., Kelley, K. W., Gschwind, T. și colaboratorii, „Developmental xenocortication using human-derived organoids in mice”, Nature, 16 septembrie 2026.