Dreptul la un mediu sănătos este unul din drepturile fundamentale recunoscute de Constituţia României după revizuirea din anul 2003. Importanţa acestui drept a determinat constituantul român să introducă în legea fundamentală acest drept.

Art. 35 din Constituția României – Dreptul la mediu sănătos

(1) Statul recunoaște dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos și echilibrat ecologic.

(2) Statul asigură cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept.

(3) Persoanele fizice și juridice au îndatorirea de a proteja și a ameliora mediul înconjurător.

Atât Carta ONU sau Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cât şi alte documente comunitare şi internaţionale proclamă drepturile omului şi libertăţile fundamentale pentru toţi oamenii în mod egal, fără nicio discriminare. La Conferinţa ONU privind mediul (Stockholm, 1972), s-a vorbit despre un drept fundamental la libertate, egalitate şi condiţii de viaţă satisfăcătoare într-un mediu a cărui calitate îi permite să trăiască în mod demn şi în prosperitate. Aceasta însă nu este nici definirea şi nici consacrarea internaţională propriu-zisă a dreptului la un mediu sănătos. Ideea este formulată cu mai multă precizie în Carta Africană asupra drepturilor omului şi ale popoarelor unde în art. 24 se prevede: „toate popoarele au dreptul la un mediu general satisfăcător, favorabil dezvoltării lor„. Conceptul de „mediu sănătos, nepoluat, echilibrat” are semnificaţii fundamentale, referindu-se la un mediu propice dezvoltării fizice şi intelectuale a omului. Termenul are însă şi o dimensiune umană, urmărind apărarea integrităţii fizice şi morale a acestuia. Cuvântul „echilibrat” indică dimensiunea naturală, ce se referă la un mediu ecologic global.

Dreptul la un mediu sănătos poate fi privit atât într-o dimensiune individuală, cât şi într-una colectivă. Dimensiunea individuală a dreptului la un mediu sănătos implică dreptul fiecărei persoane la prevenirea poluării, încetarea activităţii care are drept efect o poluare nocivă şi refacerea mediului poluat, precum şi repararea pagubei suferite de pe urma poluării mediului. Dimensiunea colectivă a dreptului la un mediu sănătos implică obligaţia statelor de a garanta exercitarea acestui drept şi de a coopera în vederea prevenirii poluării şi protejării mediului la nivel regional şi internaţional.

În acelaşi timp, principiul formulat la Stockholm atinge şi ideea că omul are datoria sacră de a proteja şi îmbunătăţii mediul pentru generaţiile prezente şi viitoare, în acest scop, s-au recomandat numeroase măsuri concrete pentru statele semnatare, şi nu numai, ca de exemplu: să se elaboreze programe pe termen lung de îmbunătăţire şi promovare globală a mediului; să se atragă atenţia guvernelor asupra necesităţii organizării unor consultaţii bilaterale sau regionale de fiecare dată când condiţiile de mediu ale unei ţări sau planurile sale de dezvoltare pot avea repercusiuni într-una sau mai multe ţări vecine; guvernele să se pună de acord în programele de cercetare privind diferitele aspecte ale mediului; să se organizeze vizite ale cercetătorilor şi să se intensifice schimburile de informaţii de specialitate.

Vezi mai multe știri pe Ziar Piatra-Neamt