Cel mai probabil, autorul distrugerii stației de autobuz va reveni de mâine pe străzi. Să vorbim despre cauze…

Vandalizarea stației smart de autobuz, de zeci de mii de euro, a readus în discuție un subiect dureros cu care se confruntă societatea. Fenomenul oamenilor fără adăpost nu e unul nou, dar măsurile luate de stat sunt aproape inexistente.

Publicația noastră a prezentat nenumărate cazuri de distrugeri provocate de persoane, majoritatea fără adăpost, cu diverse dependențe și probleme medicale. Acești oameni continuă să revină pe străzi după o foarte scurtă ședere la spital. Deoarece majoritatea faptelor de distrugere sau tulburarea liniștii publice nu pot fi sancționate prin amenzi, pentru că nu au niciun fel de bunuri pe numele lor, persoanele vizate de oamenii legii ajung internate la Psihiatrie, unde nu pot sta prea mult timp pentru a primi tratamentul de care au nevoie, pentru a se echilibra, pentru simplul fapt că nu au asigurare medicală. În plus, nu au venituri care să le permită achiziționarea vreunui tratament pe termen lung.

Extragerea lor din societate și o posibilă internare la un centru pentru persoane cu probleme psihice ar putea fi făcută, prin decizie judecătorească, doar dacă prezintă un pericol pentru viețile oamenilor. Distrugerea bunurilor, se pare, nu constituie un element suficient de convingător pentru stat să depună eforturi pentru a rezolva problema.

În cazul vandalizării stației de autobuz, persoana identificată de autorități, fără adăpost și cu un istoric de distrugeri, va reveni din nou pe străzi, așa cum s-a întâmplat de fiecare dată. La centrul de cazare de la Speranța nu există loc pentru persoanele în stare de ebrietate și cu tendințe de distrugere.

Cei din sistem, care se confruntă periodic cu limitele legii, sunt conștienți că degeaba prinzi și amendezi acești oameni, pentru că nu au nimic pe numele lor. Prin urmare, este foarte puțin probabil ca o persoană fără adăpost și cu reale probleme psihice să poată achita vreodată contravaloarea reparațiilor stației de autobuz și a altor bunuri pe care le-a mai distrus în decursul anilor. S-a mai vorbit de munca în folosul comunității: cum ar putea un om cu probleme psihice, în stare acută, fără tratament, să facă vreo muncă?

Am explicat, chiar recent, de ce se ajunge în România la aceste situații. Citiți și: Cât timp se vor mai închide ochii la aceste imagini din Piatra-Neamț? Acceptarea tacită a situației a dus alte țări într-un prag critic al pericolului social

Este evident că trebuie schimbată legislația. Acești oameni, fără discernământ, nu pot fi băgați la pușcărie, ci au nevoie de o șansă la reabilitare. Iar această reabilitare necesită luni sau poate chiar ani de zile, în centre specializate.

Problema este că ar trebui ca statul să își asume cheltuielile pentru tratamentele acestor persoane care nu dispun de asigurare medicală. Iar, statul nu prea vrea acest lucru. Până când nu îi vom trata și pe acești indivizi ca pe niște oameni, ca pe niște oameni cu traume, cu greșeli, oameni care fac aceste lucruri din suferință, nu din răutate, aceste fenomene vor continua și, poate în anumite situații, vor degenera dramatic.

Să sperăm că nu vom ajunge ziua în care să scriem o știre că un cetățean a devenit victimă… Deși, din păcate, am scris deja o știre despre cum a fost omorât un om al străzii…

Vezi mai multe știri pe Ziar Piatra-Neamt