Despre comportamentul execrabil al unor cadre medicale, cu managerul SJU, Alexandru Filimon: „ (…)întotdeauna există la 1550 de oameni și niște mere putrede, ca să nu le zic altfel”

Dacă tot s-a deschis Cutia Pandorei – așa cum am precizat în articolul anterior – am abordat și subiectul comportamentului lipsit de bun-simț al unor cadre medicale care dau cu pacienții de pământ – la figurat. În mod evident nu putem generaliza, însă nu poate nimeni contesta că asemenea persoane nedemne de halatul alb pe care îl poartă mișună în continuare prin secțiile SJU făcând legea după bunul plac – pe suferința și neputința pacienților care deseori evită să reclame. Pentru că le este frică. Pentru că au prea mult bun simț. Pentru că uneori capul plecat sabia nu-l taie. Despre aceste situații am discutat cu managerul Alexandru Filimon.

R: S-au modificat multe lucruri în ceea ce privește comunicarea în timpul pandemiei? Cadrele medicale – fie că le-a plăcut sau nu – au fost obligate să comunice. Totuși, în continuare sunt foarte multe comportamente deviante din partea unor angajați ai spitalului care vorbesc foarte urât și cu aparținătorii și cu bolnavii. Credeți că se va rezolva vreodată această problemă? Nu generalizăm, evident

A. Filimon: Majoritatea cazurilor sau majoritatea reclamațiilor pe care eu le am nu sunt despre tratamentul medical ci mai mult despre comunicarea pe care un cadru medical – doctor, asistent, infirmier – a avut-o cu aparținătorul respectiv. În privința asta, anul trecut am făcut primul curs de comunicare pe secția de Neurologie – cu toată secția, toată lumea a fost implicată – îmbunătățirea comunicării cu pacientul și chiar și între dumnealor, în secție. Anul acesta am început cu încă 3 secții – una dintre ele fiind UPU – destul de reticenți la început dar până la urmă, din ce am înțeles din feedback-ul lor, foarte mulțumiți. Într-adevăr, este nevoie de această empatie, de această discuție cu aparținătorul sau cu pacientul care câteodată la noi lipsește sau nu e la standardul la care noi ne așteptăm.

R: Ca statistică, 30 la sută din reclamațiile care vin la noi pe adresa redacției sunt fondate, restul de 70 la sută nu. Unii nu înțeleg că cei de la UPU au anumite priorități, funcționează în condiții normale cu 70 de cazuri pe zi dar le vin 150, sunt întinși ca niște arcuri, șamd. Eu vorbesc despre cei 30 la sută, din secții…unde asistenta mai stă la o cafeluță, lasă bolvaul să aștepte și alte probleme legate de comportament care efectiv te ofensează.

A. Filimon: Da, comportamentele astea există dar a fost din păcate o cultură, sau mai este o cultură. Nu aș spune în tot spitalul, sunt secții – poate nici măcar o secție ci o fracțiune sau o tură – în care, n-aș generaliza, dar întotdeauna există la 1550 de oameni și niște mere putrede, ca să nu le zic altfel.

R: V-ați gândit să dați o sancțiune, nu știu, măcar 5%, ceva simbolic, o sacțiune contra unui astfel de comportament?

A. Filimon: Anul trecut s-au dat sancțiuni, s-au cerut note explicative, s-au luat măsuri de către medicii șefi de secție – deci orice reclamație care ajunge la mine este luată în considerare, nu a existat nimic ignorat. (…) De multe ori – nu că e undeva la mijloc – dar aparținătorul nu a fost informat de anumite lucruri, nu a înțeles și de aceea a apărut frustrarea dar sunt și incidente care creează nemulțumiri.

R: Poate ar fi bine ca pe lângă cursurile de comunicare să faceți și niște cursuri de empatie. Înțeleg uzura cadrelor medicale dar și ele trebuie să înțeleagă că atunci când ai ajuns în calitate de aparținător (sau bolnav) deja ești stresat, nu ai mers acolo de plăcere.

A. Filimon: Mă bucur că ați menționat empatia. Am fost săptămâna trecută la o conferință la care a participat pentru puțin timp și domnul ministru Rafila și am discutat cu mai mulți manageri și cu consultanții care ne-au prezentat strategia în sănătate până în 2030 – și ne-au rugat pe toți cei prezenți să spunem trei puncte pe care le-am dori implementate sau schimbate în sistemul sanitar. Unul din aceste puncte pe care eu l-am menționat a fost această empatie care trebuie – dacă nu educată – măcar testată la angajare. Așa cum sunt teste psihologice sau teste de aptitudini din diverse profesii ar putea să fie și acesta un test pentru angajarea personalului medical pentru că – după cum bine știți – nu toată lumea are această empatie. Unii o au înnăscută, unii poate și-o pot dezvolta.

Cu tot respectul pentru domnul manager, avem mari dubii legate de o posibilă „dezvoltare” a empatiei. Fie te naști cu ea, fie nu. E ca și cu urechea muzicală: oricât te-ai strădui să reproduci o piesă, dacă urechea muzicală nu e, vai de timpanele celui care te ascultă. Cu testele legate de empatie la angajare suntem de acord. Nu ai ce căuta într-un spital la patul unui bolnav dacă te doare-n talpă de suferința lui – însă până la testele de empatie mai există alte probleme, cum ar fi cele legate de concursurile „pe bune” unde accesul jurnaliștilor este interzis…să nu li se facă rău de prea multă transparență. Despre acest subiect în articolul următor.

Materialul video poate fi urmărit mai jos:

Sursa: ZiarPiatraNeamt.RO