„Nu sunt toți la fel” – Medicii de la Chirurgie și Oncologie din Piatra-Neamț care i-au salvat viața unui tată

Readucem la lumină o campanie începută de publicația noastră anul trecut: „Nu sunt toți la fel”, o campanie prin care dorim să prezentăm oamenii onești, faptele bune, experiențele pozitive, devotamentul față de semeni și să renunțăm la anatemele puse pe nedrept pe toți membrii unor grupuri profesionale.

Exemplele pozitive sunt umbrite de cazuri negative izolate, dar care, pe fondul revoltei sociale, iau amploare și conduc la ideea că „toți sunt la fel”: Toți medicii sunt la fel, sunt măcelari și iau șpagă, toți polițiștii sunt la fel, iau șpagă și fac abuzuri, toți judecătorii sunt la fel, sunt nedrepți și sunt corupți, toți funcționarii sunt la fel și își iau salariul degeaba etc.

Bazându-ne pe unele experiențe personale, dar și pe multe informații venite de la cititori, știm că nu toți sunt la fel. Există oameni extraordinari în toate categoriile profesionale, care nu și-au uitat menirea și rolul lor în societate.

Din acest motiv, facem un apel la cititorii noștri să ne trimită în comentarii sau pe adresa de email a redacției [email protected] mărturii personale. Suntem interesați de experiențe directe cu oameni care au salvat, au sprijinit, au intervenit în mod pozitiv pentru cetățeni. Haideți să renunțăm la anateme, să promovăm meritocrația și să prezentăm și partea plină a paharului. Oamenii onești din multe categorii profesionale merită acest lucru. Merită să nu fie băgați toți în aceeași oală.

Astăzi vă prezentăm mărturia unei fiice care este recunoscătoare pentru că medicii de la Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț i-au salvat viața tatălui său, pe care o redăm mai jos:

„Mă bucur să văd că sunt persoane care mai vorbesc de bine Spitalul Judetean Neamț. Citind experiența doamnei referitoare la Secția de Urologie, am decis să vă povestesc și eu experiența avută la Spitalul Județean Neamț. Sper să aveți răbdare să o citiți.

În luna octombrie 2021, când se murea pe capete în spital de covid, într-o noapte a trebuit să ajung cu tatăl meu la urgență. Se balonase foarte tare și avea o constipație cronică. Frica a fost mare pentru că auzeam tot felul de povești din spital, dar nici acasă nu aveam ce să îi facem. Din două rele, am ales cel mai mic rău.

A fost internat de urgență și după investigații s-a decis intrarea în sala de operații. Pentru un om care niciodată nu a luat pastile și nu a mers la medici, acest lucru a fost greu atât pentru el, cât și pentru noi, familia. Sincer, nu credeam că îl mai scoatem viu de acolo. Peste tot unde vorbeam auzeam de câte o persoană decedată de covid. Norocul a fost că a dat peste o doamnă doctor de care nu auzisem până atunci, Dr. Bigiu. Un medic căruia țin să îi mulțumesc din tot sufletul pentru umanitatea de care a dat dovadă și pentru profesionalism. A fost operat, a trecut cu bine peste, dar diagnosticul de după ne-a dărâmat complet. Un diagnostic de care nu vrea nimeni să audă vreodată: cancer la colon (i-a fost pus anus contra naturii).

Nu știam încotro să apuc. Toată lumea mă trimitea la Cluj, Mureș, București. Nu știu cum, dar într-un moment am hotărât să mergem tot pe mâna medicilor din Piatra-Neamț. Am cerut recomandări pentru Oncologie și așa am ajuns la doamna doctor Buruiană, un om minunat care înțelege suferința pacientului și care face tot posibilul ca tratamentul să dea roade.

A trecut prin 6 luni de chimioterapie, drumuri dese la spital, internări la fiecare 2 săptămâni, mereu cu frica să nu ia ceva din spital. E adevărat că spitalul necesită multe intervenții, dar e curat și, sincer, toată lumea se comportă frumos. Au trecut lunile de chimioterapie, am ajuns în punctul în care tata își dorea foarte mult să scape de acest anus contra naturii. Din păcate, nu poți avea o viață normală cu el.

După RMN și computer tomograf am decis să vorbim cu medicul chirurg care l-a operat prima dată să îi refacă tranzitul pentru a duce o viață normală. Așa că pe data de 10 octombrie 2022 a fost internat din nou. După investigațiile de rigoare, pe data de 13 octombrie a fost operat. Operația a decurs bine. Avantajul de anul acesta, față de anul trecut, a fost că imediat după internare s-a dat voie să se intre în spital. Și-a recuperat tranzitul, tot ce ținea de operație era ok, până sâmbăta trecută când a făcut febră, răcise.

Ce m-a impresionat a fost faptul că i s-au făcut iar analize și a fost băgat sub tratament până s-a făcut bine. Astăzi (28 octombrie) l-am adus acasă, după aproape 3 săptămâni de spitalizare. Având posibilitatea intrării în spital, am văzut cum se comporta personalul, chiar dacă tata îmi spusese de anul trecut că a fost tratat bine.

Pe această cale, vreau să mulțumesc întregului personal de pe secțiile de Chirurgie și Oncologie care și-au făcut treaba și nu au uitat de jurământul depus. Le doresc sănătate lor și familiilor, lor că asta e cea mai importantă. Le mulțumesc tuturor oamenilor care ne-au fost alaturi și ne-au ajutat. Mă rog la Dumnezeu ca totul să fie bine și tata să ajungă să își cunoască strănepoții.

Cu acestea spuse, Spitalul Județean Neamț nu e cel mai modern spital, dar are oameni care își fac meseria cu suflet. Sper că cu timpul se vor mai face modernizări și sper ca prin povestea noastră oamenii să nu se mai teamă de spital și să înțeleagă că acasă nu se pot trata singuri, iar medicii nu pot face minuni dacă nu ne prezentam la timp.

Vă sfătuiesc pe toți să mergeți la analize și controale regulate, chiar dacă nu vă doare nimic. Din păcate, această boala nemiloasă dă semne foarte târziu. Sănătate multă să ne dea Dumnezeu tuturor!

Am omis să precizez un lucru foarte important de care până acum ceva timp se tot vorbea. Acești oameni minunați care muncesc în spital, de la medici până la asistente și infirmiere, nu primesc niciun fel de atenție. Ba, mai mult, am auzit spunând că ele au salariu pentru munca depusă acolo… Știu că pentru unii e greu de crezut, că așa a fost și pentru noi la prima operație, dar se pare că lucrurile merg spre bine în acest spital.

Vă mulțumesc tuturor pentru susținere, ajutor și tot ceea ce ați făcut pentru tatăl meu.”

Ana Popa

Vezi mai multe știri pe Ziar Piatra-Neamt