„Nu sunt toți la fel” – Scrisoarea de mulțumire a unei paciente pentru Secția de Urologie a Spitalului din Piatra-Neamț

Readucem la lumină o campanie începută de publicația noastră anul trecut: „Nu sunt toți la fel”, o campanie prin care dorim să prezentăm oamenii onești, faptele bune, experiențele pozitive, devotamentul față de semeni și să renunțăm la anatemele puse pe nedrept pe toți membrii unor grupuri profesionale.

Exemplele pozitive sunt umbrite de cazuri negative izolate, dar care, pe fondul revoltei sociale, iau amploare și conduc la ideea că „toți sunt la fel”: Toți medicii sunt la fel, sunt măcelari și iau șpagă, toți polițiștii sunt la fel, iau șpagă și fac abuzuri, toți judecătorii sunt la fel, sunt nedrepți și sunt corupți, toți funcționarii sunt la fel și își iau salariul degeaba etc.

Bazându-ne pe unele experiențe personale, dar și pe multe informații venite de la cititori, știm că nu toți sunt la fel. Există oameni extraordinari în toate categoriile profesionale, care nu și-au uitat menirea și rolul lor în societate.

Din acest motiv, facem un apel la cititorii noștri să ne trimită în comentarii sau pe adresa de email a redacției info@ziarpiatraneamt.ro mărturii personale. Suntem interesați de experiențe directe cu oameni care au salvat, au sprijinit, au intervenit în mod pozitiv pentru cetățeni. Haideți să renunțăm la anateme, să promovăm meritocrația și să prezentăm și partea plină a paharului. Oamenii onești din multe categorii profesionale merită acest lucru. Merită să nu fie băgați toți în aceeași oală.

Astăzi vă prezentăm mărturia unei paciente care a avut o experiență pozitivă la Spitalul Județean de Urgență Piatra-Neamț, pe care o redăm mai jos:

Minunile există!

Acum puține zile în urmă, m-am trezit cu o groaznică durere de cap asociată cu o tensiune mare, 18 cu 10. Ca majoritatea românilor am considerat pe moment că o pastilă o să rezolve treaba, dar, ce să vezi, durerea nu se ameliora, forțându-mă să apelez la serviciul de primiri urgențe din cadrul Spitalului Judetean Neamț. Am ajuns acolo, în jurul orei 07.00 dimineața și, spre mirarea mea, am fost imediat preluată de medicul de gardă. Pentru cei ce nu știu, experiența mea din trecut cu un spital din Neamț mi-a lăsat traume, fapt pentru care pot declara că uram spitalele. Deși am ajuns cu o durere de cap, am aflat că trebuie să fiu internată de urgență pentru că aveam insuficiență renală, veste ce efectiv mi-a prăbușit lumea… Cât am stat la UPU, doamna doctor a contactat medicul meu oncolog și acest lucru mi-a oferit un grad de siguranță, demonstrând pe lângă procedurile efectuate implicarea si profesionalismul medicului care mă avea în grijă, dar cu toate astea cuvântul internare îmi bântuia în creier.

Am acceptat internarea, am ajuns pe secția Urologie și mi-am cunoscut medicul care mă preluase, domnul Gheorghincă Ștefan, am văzut un tânăr, normal, care cere o coala albă, îmi spune să mă așez și începe să îmi deseneze prin a-mi explica atât problema medicală pe care o am, cauzele, precum să îmi explice ce ar trebui făcut. În acele secunde eram maxim pierdută, plângeam, nici acum nu stiu sigur de ce plângeam, cât de frică și cât de șoc, dar în tandem aveam un sentiment de siguranță, mă simțeam om, mă simțeam importantă. De obicei simțim asta în clinicile private și totuși eram într-o secție dintr-un spital județean cu numeroase articole negative, cu saloane îmbătrânite și mozaic comunist.

Între timp, mi-am cunoscut și salonul unde urma să fiu spitalizată. Am văzut rezerva cu 2 paturi și acces la baie cu o cabina de duș. Primul gând a fost, hm, mă cunoaște cineva și de asta se comportă frumos, mai e și rezervă pe deasupra. Cârcotașul din mine începuse… După ce m-am acomodat, am început a studia secția subtil, să văd câte saloane sunt, sala de mese, toalete etc. Primul gând a fost să văd curățenia dacă există și, DA, EXISTĂ! Faianța veche, pereți cu vopsea scorojită, tavan cu urme de inundații, dar CURAT!

Între timp, prietenii au aflat de internare si a început valul de telefoane, precum și valul de opțiuni, să plec la București, Cluj, Iași – instinctul nemțeanului, după zeci de ani, că oriunde e mai bine să faci o operație numai la Piatra-Neamţ nu. După ceva ore m-am întors să vorbesc cu medicul, dar tura asta cu lista de întrebări: Aveți aparatura necesară pentru efectuarea operației? Aveți experiență pentru aceste tipuri de operații? Aveți?… Aveți?… Aveți?… Și uite așa m-a mai lovit o dată minunea: medicul nu a considerat nici că sunt tupeistă, nici că și-ar pierde timpul, din contra, spre marea mea mirare mi-a răspuns concret la toate întrebările și, mai mult, mi-a spus pe un ton prietenos că totul o să fie bine, că îmi respectă decizia dacă doresc să plec la alt spital, dar și dacă mai am întrebări îmi răspunde cu drag. Lumea mea era… există? se poate? unde sunt?

După câteva ore de întrebat păreri medicale, analizat sfaturi și căutat pe Google, am decis că intervenția chirurgicală de montare stenturi JJ să o fac la Piatra-Neamţ.

Operația a fost programată luni, iar wekendul tocmai venise. Prima zi am stat singură în salon, a doua zi patul a fost ocupat de o doamnă ce fusese operată anterior. În acest timp am putut vedea atenția, dăruirea și profesionalismul tuturor de pe secție, de la infirmieri până la medici.

As putea scrie pagini descriind cele văzute și trăite în câteva zile pe această secție, dar nu știu câți v-ați obosi să citiți. Vă spun atât: Minunea există! Și o găsiți pe această secție. Aici am văzut o echipă, oameni ce își iubesc meseria, oameni ce empatizează cu tine, oameni ce ascund lipsurile de pe secție, infirmieri ce te strâng de mână și îți spun o vorbă bună, personal care pune accentul pe curățenie, asistente care zâmbind îți iau tensiunea de câte ori o ceri sau trec des prin salon să te întrebe dacă totul e bine, medici ce zâmbesc și te întreabă dacă totul este ok chiar dacă nu ești pacientul lor, iar medicul meu este efectiv exemplul viu a ceea ce toți visăm să existe în spitalele din România.

Secția de Urologie are nevoie de multe, de la sisteme de iluminat până la paturi și modernizarea unui bloc operator, dar această secție are ce este mai important decât toate, oameni ce își iubesc meseria, ce sunt ca o familie si foarte buni profesioniști.

Legat de operația mea, a fost un real succes și vă destăinui că a fost prima operație din viața mea. Până la această experiență am urât spitalul, inclusiv ideea de a fi în spital. Cu toate astea vă spun că atât de bine m-am simțit încât la plecare aș mai fi stat o zi doar să mai mă pot bucura de atmosfera de acolo.

Legat de rezervă – modul meu de a gândi a fost eronat, saloanele erau pline de pacienți și rezerva are avantaje și dezavantaje. Unul din dezavantaje este că paturile sunt vechi și pentru persoanele care au suferit intervenții chirugicale e foarte greu să bei apă sau să mănânci. În unele saloane sunt paturi acționate cu telecomandă pentru a putea ridica patul si a-ți oferi un confort, dar rezerva încă nu are.

Pe această cale vă mulțumesc din suflet că existați! Echipa de pe sectia UROLOGIE, dl doctor Gheorghincă Ștefan, personalul medical, d-na de la sala de mese, iertare că nu vă știu numele pentru a-l scrie, sunteți minunați! Mă înclin cu respect în fața profesionalismului și a omeniei de care dați dovadă.

Respect și pentru cadrele medicale din UPU, precum și pentru implicarea d-nei dr. Bursuc – medic oncolog.

Minunea sunteți voi! Sper să molipsiți tot sistemul medical de stat.

Cu respect, iubire și admirație,

Pacienta Grozavu Roxana

Această scrisoare este atât ca mulțumire pentru persoanele implicate, cât și pentru a arăta că se poate. Vă rog să mă ajutați distribuind acest mesaj pentru a mulțumi și, în același timp, poate și alții se vor molipsi cu bunătate și empatie pentru pacienți. Mulțumesc anticipat.

Vă recomandăm și:

Vezi mai multe știri pe Ziar Piatra-Neamt

Acest website folosește cookies pentru o mai bună experiență a utilizatorului. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate