Poliția, cu elicopterul după șoferi. Pe criminalul Emil Gânj îl caută de peste un an

Poliția Română își unește forțele de la sol cu cele din aer pentru a-i depista pe șoferii care încalcă regulile de circulație. În Neamț, pentru zilele de 3, 5 și 8 octombrie, au fost anunțate misiuni cu elicoptere deasupra principalelor artere rutiere, pentru prevenirea accidentelor și descurajarea comportamentelor periculoase. Foarte bine. Cine pune în pericol viața oamenilor trebuie oprit și sancționat.

Dar spuneți dumneavoastră dacă nu este penibil să publicăm mereu comunicate despre șoferi amendați, permise reținute și mobilizări impresionante, în timp ce o veste pe care o așteptăm de mai bine de un an continuă să lipsească: a fost prins Emil Gânj.

Pe 8 iulie 2025, Gânj și-a ucis fosta parteneră în Miheșu de Câmpie, județul Mureș, apoi a incendiat locuința. Între timp, a fost condamnat definitiv, în lipsă, la închisoare pe viață. Figurează în continuare pe lista europeană a celor mai căutați fugari. Justiția a pronunțat pedeapsa, dar autoritățile încă nu l-au adus în penitenciar.

În schimb, bilanțurile acțiunilor rutiere vin cu regularitate. Într-un comunicat din 12 septembrie, IGPR anunța 145 de misiuni cu sprijinul elicopterelor, 751 de ore de zbor și 577 de abateri rutiere constatate, dintre care 558 pentru viteză. Misiunile au inclus și supravegherea traficului, prevenirea accidentelor și sprijinirea echipajelor de la sol.

Resurse există, așadar. Există oameni, tehnică, elicoptere și capacitatea de a organiza operațiuni ample. Întrebarea firească este cum se transformă toate acestea în rezultate atunci când trebuie capturat un criminal extrem de periculos.

Știm că și pentru găsirea lui Gânj au fost mobilizate forțe și au fost desfășurate căutări. Tocmai de aceea, după mai bine de un an, explicațiile despre cât de bine cunoaște pădurile și cât de repede se deplasează sunt tot mai greu de acceptat. O asemenea mobilizare trebuie judecată și prin rezultatul ei. Iar în acest caz, rezultatul așteptat încă lipsește.

Siguranța rutieră contează. Contează însă și liniștea familiei unei femei ucise, care știe că omul condamnat pentru crimă este încă în libertate. Ambele țin de obligația statului de a proteja oamenii.

În opinia noastră, Poliția Română are de explicat public de ce un asemenea fugar rămâne de negăsit atât de mult timp. Numărul amenzilor din alte bilanțuri nu poate ține locul acestui răspuns.

Spus cu amărăciune: la 100.000 de amenzi aplicate românilor, am vrea să primim măcar și vestea că a fost prins un fugar precum Gânj. Tot ar fi ceva.

Iosub Robert