Statistică îngrijorătoare: câți români își pun capăt vieții, anual

Într-un efort de a înțelege și evidenția dimensiunile spațiale și temporale ale fenomenului sinuciderilor în România, Ciprian Iftimoaei, directorul adjunct la Direcția Județeană de Statistică Iași și lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, împreună cu colaboratorii săi, au realizat o analiză exhaustivă pe baza datelor furnizate de Institutul Național de Statistică, cuprinzând perioada 2011-2020. Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în Revista Română de Statistică.

Unul dintre aspectele semnificative scoase în evidență de această analiză este discrepanța semnificativă între regiunile de dezvoltare ale țării. Regiunea Centru se află în fruntea acestui trist clasament, înregistrând o medie de 15,40 sinucideri la 100.000 de locuitori. Această cifră alarmantă este atribuită, în mare măsură, unei dimensiuni culturale puternice, fapt evident la nivelul județelor și accentuat și mai mult la nivelul comunităților locale.

În comparație, Regiunea Nord-Est, cu o valoare medie de 12,58 sinucideri la 100.000 de locuitori, se află în apropiere, iar analiza ar putea indica influența poziției orientale periferice și a unui mediu economic auster. În schimb, regiunile București-Ilfov și Vest înregistrează cele mai mici valori, cu rate medii de 4,69 și, respectiv, 9,26 sinucideri la 100.000 de locuitori.

Analiza detaliată la nivel județean relevă faptul că cele mai mari rate medii de sinucideri sunt înregistrate în județele Harghita (26,72), Covasna (23,99), Mureș (18,21) și Satu Mare (17,09). Această concentrare remarcabilă este explicată prin distribuția geografică a populației de etnie maghiară în aceste zone.

Pe de altă parte, județele cu cele mai mici rate medii pentru perioada analizată sunt București (4,28), Ilfov (6,46), Timiș (7,4), Dâmbovița (8,04) și Vâlcea (8,23). Tendința generală este de descreștere, cu excepția județului Harghita, care menține o oarecare stabilitate a valorilor ratei la capetele intervalului de zece ani.

O asociere evidentă este constatată între starea de sănătate a unei populații și tendințele sale suicidare, cu variații regionale semnificative. Această corelație pozitivă între indicatorii stării de sănătate și ratele de sinucidere este subliniată de datele statistice oficiale.

Cu toate acestea, excepțiile există și pot fi explicate prin diverși factori sociali, economici sau culturali, precum ocuparea, șomajul, sărăcia, consumul de alcool și/sau de droguri, violența domestică și secularizarea. În general, schimbările sociale bruște sau perioadele de criză contribuie la vulnerabilizarea oamenilor, iar unii devin mai predispuși la comportamente suicidale într-o măsură mai mare decât alții. Concluziile acestei analize nu doar evidențiază aspecte alarmante, dar și subliniază importanța abordării complexe și aprofundate a problemelor sociale și de sănătate mentală în societatea românească.

Vezi mai multe știri pe Știri Naționale.