Tu îți cunoști drepturile fundamentale? Articolul 23 din Constituția României: Libertatea individuală

Libertatea individuală este reglementată în Constituția României (articolul 23), fiind astfel un drept fundamental care vizează libertatea fizică a persoanei și dreptul său de a se comporta liber, neținut de nicio restricție.

(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
(2) Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege.
(3) Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore.
(4) Arestarea preventivă se dispune de judecător şi numai în cursul procesului penal.
(5) În cursul urmăririi penale arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
(6) În faza de judecată instanţa este obligată, în condiţiile legii, să verifice periodic, şi nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi să dispună, de îndată, punerea în libertate a inculpatului, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau dacă instanţa constată că nu există temeiuri noi care să justifice menţinerea privării de libertate.
(7) Încheierile instanţei privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
(8) Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoştinţă numai în prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
(9) Punerea în libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege.
(10) Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.
(11) Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.
(12) Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii.
(13) Sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală.

Libertatea constituie substanța dreptului, iar sistemul dreptului este domeniul libertății înfăptuite. „Fiecare individ are dreptul la viață, la libertate și la siguranță, personală”- prevede art. 3 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului“.

Principiul general al libertății se manifestă în ramurile dreptului fie sub forma libertăţilor generale, fie sub forma libertăților individuale. Aceste libertăți sunt solidare, în sensul că afectarea lor produce o reacție în lanț, afectându-le pe celelalte.

Nefiind un drept absolut, libertatea individuala conține și restrângeri pe care statul le poate aduce acestui drept. Este vorba de percheziție, reținere si arestare. Toate trei reprezintă limite legale ale libertății pentru care există reguli speciale și precise în ceea ce privește utilizarea lor.

Percheziția reprezintă o măsură dispusă de Codul de procedură pentru care există reguli speciale și precise în ceea ce privește utilizarea lor.

Percheziția reprezintă o masură dispusă de Codul de Procedură Penală prin care sunt ridicate anumite obiecte sau înscrisuri ce pot servi ca mijloace de probă în procesul penal. Percheziția se face atunci când persoana care deține astfel de probe refuză să le predea anchetatorilor sau neagă existența sau deținerea lor. În astfel de cazuri, autoritățile statului pot recurge la măsuri care să vizeze atingerea libertății individuale prin efectuarea percheziției.

Reținerea este o măsură preventivă, privativă de libertate, care poate fi dispusă de procuror sau de organul de cercetare penală. Reținerea nu poate dura mai mult de 24 de ore.

Reținerea se face în cazul în care o persoană este suspectată de săvârșirea unei fapte penale. Celui reținut trebuie să i se aducă la cunoștința, în limba pe care o înțelege, motivul reținerii. Ascultarea se face în prezența unui avocat. Perioada maxima pentru care o persoană poate fi reținută este de 24 de ore. Numai în situația reținerii unei persoane în caz de flagrant delict, legislația prevede reținerea pe o perioadă fixă de 24 de ore.

Arestarea este o măsură preventivă, privativă de libertate. Spre deosebire de reținere, arestarea este o măsura mult mai gravă de afectare a libertății individuale.

Arestarea preventivă se face numai în cadrul procesului penal și numai de către judecător. Dacă arestarea s-a dispus în cursul urmăririi penale, ea se face numai pentru o durată de maxim 30 de zile fără ca durata totală să depășească maximum de 180 de zile.

În faza de judecată, instanța este obligată să verifice periodic, și nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea arestării și să dispună punerea în libertate a inculpatului daca nu există motive care să mențină privarea de libertate.

Până la ramânerea definitivă a hotărârii judecătoresti de condamnare, persoana este considerată nevinovată (prezumția de nevinovăție). Este una dintre garanțiile cele mai puternice ale libertății individuale, astfel încât, numai în urma unei hotărâri judecătorești definitive, o persoană poate fi considerată vinovată.

Vezi mai multe știri pe Ziar Piatra-Neamt