Tu îți cunoști drepturile fundamentale? Articolul 30 din Constituția României: Libertatea de exprimare

Libertatea de exprimare implică dreptul de a căuta, primi și transmite informații și idei. Este extrem de importantă pentru existența democrației. Progresul unei societăți nu ar fi posibil fără ca oamenii să aibă posibilitatea de a se exprima și de a critica. Există preconcepția că dacă ai libertatea de exprimare poți spune orice, oriunde și oricând. Ei, bine, nu este așa: John Stuart Mill, filosof britanic și unul dintre cei mai influenți gânditori liberali ai secolului XIX, afirma că „libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea celuilalt”.

Constituția României – ARTICOLUL 30

Libertatea de exprimare

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

Ținând seama de aspectele de mai sus, rezultă că pentru a nu avea probleme cu legea, trebuie să avem în vedere următoarele:

  • putem participa la viața publică cu interes pentru colectivitatea din care facem parte; aceasta înseamnă că putem căuta informații despre instituții și autorități, ne putem informa din diverse surse pentru a o selecta pe cea mai credibilă, putem critica modul în care aleșii iau decizii ori modul în care funcționează instituțiile;
  • putem critica, dar aspectele invocate trebuie să conțină aspecte reale, nu inventate; până și presa (care se bucură de cea mai mare doza de libertate de exprimare, permițându-i-se chiar o doză de exagerare) este obligată să informeze în mod corect opinia publică;
  • putem distribui informații pe internet către cineva sau despre cineva, dar evităm: insultarea (batjocorirea, înjurarea); calomnierea (adică să spună minciuni despre anumite persoane, atrăgând disprețul celorlalți); amenințarea sau șantajul, căci autorul riscă să i se facă dosar penal; distribuirea de fotografii sau înregistrări din interiorul casei cuiva fără acceptul acelei persoane.

Încălcarea regulilor cu privire la libera exprimare atrage diverse forme de sancțiune. De exemplu:

  • dacă o persoană face gălăgie noaptea pe stradă, va fi amendată de polițist pentru tulburarea liniștii publice;
  • dacă un elev șoptește la ore răspunsul corect unui alt elev, el va fi sancționat disciplinar de către diriginte;
  • dacă un judecător comentează în mod public dosarele pe care el le soluționează, atunci va fi sancționat disciplinar de către Consiliul Superior al Magistraturii;
  • dacă un militar dezvăluie planurile secrete ale unei tabere militare, atunci va fi pedepsit cu închisoarea;
  • dacă o persoană, într-un proces, este ascultată ca martor ocular sau din auzite și induce în eroare organul legii, atunci va fi pedepsită cu închisoarea pentru „mărturie mincinoasă”;
  • dacă la o emisiune televizată se fac afirmații despre o persoană și acesteia nu i se cere punctul de vedere, Consiliul Național al Audiovizualului va aplica postului T.V. un avertisment, o amendă sau chiar i se va suspenda dreptul de a transmite o perioadă de timp;
  • dacă o persoană publică o carte în care copiază ceea ce a scris altcineva înaintea lui și nu citează autorul, va fi pedepsit cu închisoarea pentru „plagiat” și va plăti o despăgubire bănească adevăratului autor;
  • dacă cineva distribuie fotografii sau filmulețe înfățișând aspecte ale vieții sexuale implicând un minor, comite infracțiunea de „pornografie infantilă” și riscă închisoare;
  • dacă se fac afirmații discriminatorii cu privire la anumite categorii de persoane (romi, homosexuali, maghiari etc.) atunci Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării va aplica o amendă;
  • dacă un elev umilește sau jignește un alt elev sau un profesor, la cererea victimei va fi obligat de judecător să plătească o sumă de bani numită „daune morale”;
  • dacă un profesor insultă sau amenință un elev, el va fi pedepsit de către judecător pentru săvârșirea infracțiunii de „purtare abuzivă”;
  • dacă este amenințat un om al legii, infracțiunea este „ultraj”.

În concluzie: Suntem liberi în mod absolut să gândim orice. În momentul în care vorbim, scriem sau gesticulăm, trebuie să respectăm anumite reguli pentru a proteja interesele și drepturile celor din jur. Regulile nu restrâng libertatea noastră de exprimare, ci o descriu, astfel încât să se asigure tuturor celor din jur plenitudinea drepturilor lor.

Astfel, putem spune că e garantată libertatea de exprimare, dar nu şi libertatea de după exprimare.

Vezi mai multe știri pe Ziar Piatra-Neamt

Acest website folosește cookies pentru o mai bună experiență a utilizatorului. Accept Citește mai mult

Politica de confidențialitate